…Este titlul unei melodii Sepultura, dacă nu mă înşel, ultimul hit notabil al acestei formaţii. Şi la rădăcini (roots) se zice că ne întoarcem cu toţii, oricât ne-am emancipa.
Pentru Marian Vanghelie, liderul ultras al PSD Bucureşti, întoarcerea la rădăcini este întotdeauna o cură de noroi la care îi supune pe cei care au ghinionul să îi displacă. Pentru aceia (ca noi) care stau şi chibiţează pe margine, întoarcerea sa la rădăcini este un veşnic izvor de bună dispoziţie. Căci discursul primarului sectorului 6 îşi are rădăcinile adânc înfipte în segmentul de gândire indulgent spus semidoct şi războinic al naţiei noastre. Adică e cam din topor şi urmăreşte doar să dea cu toporul.
Nu ştiu, însă, dacă nu cumva Marian Vanghelie nu este folosit drept coadă de topor de vreo mână răzbunătoare din (sau pe) PSD. Atacul acestuia la adresa lui Victor Ponta şi a lui Vasile Dâncu se dovedeşte a fi un remix izbutit al melodiei „Ceata lui Piţigoi”, mergând pe principiul „dai în unul, ţipă doi”. Propunerea de excludere din partid a celor doi lideri a fost picătura care a umplut paharul nemulţumirilor „grupării de la Cluj”.
În ritmul acesta, social-democraţii se vor confrunta cu un cutremur de foarte multe grade, indiferent de „scară”: fie schimbarea prea îngăduitoarei conduceri, în frunte cu Mircea Geoană, fie o scindare a partidului, pornită de la o demisie în masă la Cluj. Şi nu ştiu de ce îmi aduce aminte acest episod al politicii autohtone de înfiinţarea PLD. Nu spun acum că orice antivirus va detecta troieni în cadrul organizaţiei PSD Cluj, dar un „malware” există în PSD şi el ar trebui înlăturat cu atenţie, ca să nu producă daune ireparabile în regiştrii întregului sistem de operare social-democrat.
„Implementarea” în conducerea PSD a lui Ion Iliescu, o întoarcere de imagine la rădăcini, nu a avut efectul scontat. Nu poţi să îi oferi unui lider, oricât de charismatic, doar o portavoce, ţinându-l departe de pârghiile puterii partinice. Fără o mână de „mineri” care să facă puţină curăţenie prin filiale, Iliescu este inutil. Nemulţumirile se adâncesc şi sfârşitul politic al lui Mircea Geoană se apropie.
Şi toţi văd posibilă o altă întoarcere la rădăcini: reînvierea ca lider a lui Adrian Năstase. Dacă acesta va izbuti să se debaraseze de lestul dosarelor (prezente şi viitoare) din justiţie şi să îşi recapete rolul de om providenţial pentru partid, PSD are o şansă unică de a-şi reveni miraculos.
Totul, însă, depinde acum de capii social-democraţi. De felul în care vor şti să folosească o întoarcere la rădăcini în detrimentul „înnoirii” aparent cam păguboase. PSD, măcar în acest înaintat ceas, poate schimba (din nou?) marea schimbare”.
